Radu Gabriel

Intermezzo I

Fiul e imaginea-n oglind? a tat?lui.

Se na??te chinuit de primul sunet,

Un sunet ce-i veste??te destinul crud,

Imprimat ??n sufletu-i inocent,

Dar ??nsetat de via??? nou?.

De-ar ??ti m?car...

Nu are ??nc? mo??tenit instinctul

?i nu poate ??n??elege

Chipul istovit al mamei.

Existen??a lui ??i leag? pe vecie,

Dar m??ine nici nu-??i mai aduce-aminte.

Se na??te pentru a muri,

?nv?????nd pl?cerea infinit?

Care-l poart?, suav, mai departe.

?n scurta-i existen??? va c?uta

S-arunce amarul ??i s? c??nte dragostea.

Iubirea acesta-i va fi miere ??i venin,

?i va fi ??nger, demon deopotriv?;

Floarea-soarelui, ciuperc? otr?vitoare...

Dar inocen??a-l ??ine-acum departe

De marea cea ??nvolburat?

?i de stele ??i de luna clar?...

Azi, existen??a lui veste??te, iar,

C? via??a-i un miracol infinit.

Intermezzo II

Iube??te tu mai mult dec??t oricine.

?i vei putea s? zbori.

Vei scrie povestea stelelor,

Vei ??nvinge trecerea anilor.

Dob??ndind elixirul Isoldei,

???i arunci trupul ??n mare

?i e??ti liber...

Pas?rea m?iastr? c??nt?

Dragoste-ad??ncit?-n infinit,

Adulmec??nd mireasma nop??ii

Care nu se mai termin?...

Sufletu-??i slobod e pretutindeni,

Ochii de chihlimbar vegheaz?

Asupr?-i... Te ??tie aproape,

Z??mbe??te. E fericit?.

Deschide-??i, dar, aripile albe

?i te cufund? ??n imensitatea lor.

Iar de-a fi, pentru o clip? numai,

S?-i pierzi privirea...

E??ti om. Mul??ume??te-te cu ce ai.

De nu, e??ti ??nger.

E??ti demonul ??ndr?gostit

Care caut? cu disperare s? tr?iasc?.

Fie s? tresalte ??nsu??i cerul;

C?ci ai atins perfec??iunea.

Lumin? pur?-i cugetul t?u

?i dar divin privirea

Atins? de propria-??i des?v??r??ire.

Spuma oceanelor na??te iar

Frumuse??ea originar?,

Prin tine ??i iubirea ta

Se scald? suflete demult pierdute.

?n loc de Intermezzo III

?i n-am tr?it. ?i nu sunt s?-??i spun,

C?ci eu doar suflu-n v??ntul rece

Ce m? str??nge-ad??nc spre cerul cald.

Restul... e doar nisipul din clepsidr?.

.................................................

Intermezzo IV

Privi??i c?tre-ntuneric!

Ru??ina??i de p?catul str?mo??esc,

Ad??nci??i al vostru chip ??n umbr?.

Slobozi??i imaginea profanatoare

?i sta??i departe de cel pur,

?nc? ne-ntinat cu vina voastr?...

Furtuna ce s-arat?-n dep?rtare

Veste??te m??nia cerului.

Fugi??i ??n calea-i plin? de furie!

Cu demnitate, stinge??i setea

Ce v? mistuie etern ??i

V? slu??e??te chipul vinovat.

Aprinde??i flac?ra ??i

Ceara se topeasc?-ndat?!

A??i vrut regate falnice.

Cutremura??i ??n judecata voastr? putred?,

Primi??i cenu??a sufletelor os??ndite.

Sparge??i ghea??a ce v? str??nge ne-ncetat

?i-o preschimba??i ??n spini,

Trezi??i de grab? adormi??ii de pe catafalcuri!

Acum e r??ndul vostru.

Ad??nci??i-v?-n morminte reci de piatr?,

Picta??i-le-n s??ngele nevinova??ilor

?i ??nfige??i crucea-n piepturi.

Vesti??i veninul,

Vesti??i otrava,

Vesti??i amarul!

E timpul infinit al lui Tezcatlipoca.