„În toate cărţile pe care le-am scris,una dintre intenţiile mele de căpătâi a fost să spulber mistificările,să spun adevărul. Această obstinaţie vine din copilărie; eu şi sora mea uram «prostia» – aşa numeam noi felul în care prejudecăţile,percepţia greşită,rutina,regulile găunoase sufocă viaţa şi bucuriile ei. Am vrut să scap de această constrângere şi am jurat să o denunţ.“ (Simone de BEAUVOIR)

Chiar dacă doar una dintre nuvele poartă acest titlu,fiecare dintre personajele lui Simone de Beauvoir este o femeie sfâşiată. În Vârsta discreţiei,înaintarea în vârstă o îndepărtează pe cerebrala profesoară de literatură franceză de André,soţul ei,şi de Philippe,fiul acum căsătorit,revelându-i că principiile şi convingerile care au ghidat-o toată viaţa nu sunt nici imuabile,nici universale. În Monolog,Murielle e sfâşiată de singurătate şi mutilată de ura (auto)distructivă pe care o nutreşte faţă de tot ce o înconjoară. Monique,protagonista din Femeia sfâşiată,care consemnează în paginile jurnalului intim drama de a se şti înşelată,oscilează la nesfârşit între speranţa unei reveniri a soţului şi deznădejdea de a-şi vedea şi trecutul,şi viitorul năruindu-se ca un decor de mucava.