"Bacovia adopta,prin insasi firea lui timida,neurastenica,"tremuratoare",claustrofoba,conditia de proletar intelectual,de copil al firii,de "copil divin". Aceeasi conditie marginala si-o vrea si in viata literara: el fuge de centrul acesteia,publicand mai mult in revistele din provincie. O margine a existentei nu poate fi ceva incremenit parmenidic,ceva ca o limita fixa. E o margine mobila,imaginata intr-o zona a transcendentei goale si concretizata intr-un dincolo de lumea fenomenologica,deci un "dincolo" noumenal [...]. Avem senzatia ca intre opera si autor e o unitate perfecta,datorita retragerii eului creator in eul empiric,situat la marginea existentei,la marginea istoriei. S-a vorbit chiar,in critica recenta,despre rolul de Cenusareasa,"jucat" de poet. Este o fuga,prin excelenta bacoviana,de Centru si de centrare. "Ma tulbura vederea ei in centru... poate pier...",spune el in Divagari utile,facandu-si din dis-centrare un program." (Mihai Cimpoi)