x

Absenţii,care reprezintă adevărata consacrare a autorului,este un roman grav si loial,subtil şi inteligent,al unei constiinţe surprinse în plină acuitate a crizei morale,un roman în sensul exact al cuvântului,intrucât concentrează în sine o viziune,nu numai originală,dar şi amplu integratoare,în faţa căreia situaţiile,faptele,detaliile,însoţite de o iradiaţie intelectuală şi afectivă,devin subsumabile (...) Paradoxal,deşi eroul trăieşte senzaţia permanentă a crizei sale,senzaţia unei "sufocări",sentimentul dominant pe care ni-l transmite cartea e cel al unui aer pur; aceasta în ciuda climatului de oboseală,de epuizare şi "înfrângere" în care trăieşte eroul lui Buzura.