"

CRITICA ŞI SINTEZA A zecea dintre muze — cum o numea Voltaire,critica rămîne încă,în ochii multor autori,un soi improductiv,de rudă cicălitoare şi săracă. Şi totuşi ea,această rudă săracă,ne face accesibilă — ordonînd-o coerent — comoara de bogăţii fabuloase,muzeul imaginar care-i literatura mondială. Iată,la Colocviul de la Varşovia voind să demonstreze fără putinţă de tăgadă nevolnicia criticii — vinovată de a nu impune la timp valorile —,cineva s-a gîndit să alcătuiască o listă a marilor scriitori care n-au fost,în secolul nostru,răsplătiţi cu Premiul Nobel. Erau,în acel catalog,nume care constelează indubitabil firmamentul literelor,începînd cu Tolstoi uriaşul,şi continuînd cu Strindberg,Proust,Kafka,Joyce,Musil,Rilke,Apollinaire sau Brecht. Sarcastic expusă,aproape fără comentarii,lista avea aerul unui memento umilitor,într-o adunare largă de critici,reuniţi să discute probleme ambiţioase. Şi totuşi,— s-a răspuns cu drept cuvînt dacă medităm mai atent,vedem că aceste lacune,în loc să ne îndemne la o expiaţie colectivă,sînt relevante,ele înseşi,doar într-un context care probează puterea Cum ideile intervenţiei de faţă au fost expuse la colocviul COMES de la Varşovia (1966) în chipul unei improvizaţii libere,redactarea de aici — care nu vrea să fie simpla transcripţie a unei stenograme —,comportă inevitabil deosebiri şi adaosuri faţă de forma dezvoltată acolo.
..."