Pornind de la reprezentarea spaţiului românesc în cunoscutul volum Danubius,am realizat un interviu cu scriitorul triestin Claudio Magris despre felul în care a receptat specificitatea centrală şi est-europeană a locurilor pe care le-a vizitat în timpul celor patru ani de peregrinare de-a lungul Dunării (1982-1986),o perioadă interesantă în care – aşa cum ne-a mărturisit – „am colindat diferite locuri,am cunoscut diverse civilizaţii şi tradiţii,m-am documentat,am scris şi am rescris,până când am ajuns la capătul călătoriei şi al volumului”.


În parcursul danubian „corect şi liniar” care urmează îndeaproape „marele fluviu” există,totuşi,o deviere atunci când,îndepărtându-se temporar,traversează Banatul istoric. O deviere care,aşa cum scrieţi în carte,are o justificare istorică,în sensul că „această regiune este tot Dunăre” întrucât „Dunărea îi este nervul vital,istoria însăşi”. Din Voivodina aţi ajuns,aşadar,în acea „vastă parte a vechiului Banat istoric care nu în van purta numele de Banatul Timişoarei”. Cum aţi perceput acest spaţiu?