Citate carte:
"

Lumea uitase ochii ei albaştri.

Era şi cazul. Trecuse destulă vreme de la asasinarea soţului ei. Precipitarea acelor zile se ştersese treptat din memoria oamenilor,luîndu-şi cu calm locul în istorie. Am uitat cu toţii cît am fost de îngroziţi,de zguduiţi. Emoţia fierbinte,nesiguranţa chinuitoare,umana dorinţă de ripostă,toate aceste sentimente care se manifestaseră atît de vehement,luaseră turnura oficială a amintirilor osificate de istorie. Osificate în nume de străzi,de pieţe cu statui ecvestre,de holuri ale fundaţiilor păstrînd busturi reci în nişele lor,de cărţi înregistrate în cataloagele tuturor bibliotecilor,de timbre comemorative,de tapiţerii industrializate prost,într-o mare serie,pentru a vulgariza şi a răci cît mai mult evenimentul.

Şi,cu cît chipul soţului ei asasinat a apărut pe mai multe vaze de porţelan,carpete de mătase vegetală,presse-papieruri de metal ieftin,brichete,portţigarete,baticuri,portfeiuri şi brelocuri,cu atît omenirea 1-a uitat mai mult şi mai trainic. Ne-am obişnuit toţi cu inexistenţa lui,adică cu acel chip inexpresiv,desenat prost si reprodus vulgar pe bunuri de larg consum.

..."