Afişare cărţi


Titlu: CREANGA
Autori: FLOREA FIRAN
Editură: Macedonski
Număr inventar: 15952
Loc apariţie: Craiova
An apariţie: 1993
An achiziţie: 1993
Locaţie: Bibliotecă
Domeniu: Literatura
Despre: 

antologie de texte comentate

Citate carte:
"

In orizontul lui „a fost odată

ORIZONTUL LUI „A FOST ODATĂ'',acolo unde cerul mişcător al spunerii este intersectat de planul stabil şi referenţial al amintirii,acolo,in lumina inocenţei încă nu pierdute cu totul,dar nici regăsite în întregime,— semn al unei imperfecţiuni sacre ,ar trebui să întîlnim duhul Naratorului,convinşi de inexistenţa unui „altundeva' şi a unui „altădată'.

Născut la 10 iunie 1839 şi dispărut dintre cele lumeşti în ultima zi a lui 1889 pentru a-l însoţi în eternitate pe marele său prieten,Eminescu,Ion Creangă reprezintă starea de graţie a inteligenţei treze care,punlnd în mişcare resorturile rîsului popular,recompune lumea,nu prin înlocuirea fiinţelor şi obiectelor,ci prin reordonarea lor în alte configuraţii şi în asemenea raporturi încît să-şi atingă Desăvîrşirea.

Opera marelui nostru clasic are un caracter universal reprezentativ,chiar dacă este redusă ca întindere. Şi aceasta prin transparenţa esenţelor ce o modelează modulează,prin tirania fecundă a arhetipurilor,în tdtimă instanţă prin forţa integratoare a sintezei.

Poveştile închid în sine escapada spiritului în spaţiile imaginarului carnavalesc,Amintiri din copilărie peripeţiile timpului regăsit al sărbătorescului,iar dincolo de toate acestea ne întîmpină aventura irepetabilă în teritoriile limbii. Demersid prozatoridui a fost atît de uimitor,încît minarea retoricii „oficiale' şi instituirea unui limbaj propriu nu au mai fost resimţite ca acte revoluţionare ci,pur şi simplu,acceptate ca întemeiere. „Limba' lui Creangă,proaspătă şi penetrantă,sinteză originală între exemplaritatea paremiologică şi expresivitatea enunţării,spxdberă tihna unei lecturi leneşe. Textul său,ţesut din inefabile rafinamente ale rostirii,produce euforie. Fără să urmărim „modernizarea' cu orice preţ a autorului lui Harap-Alb,vom spune,în cuvintele lui Barthes,că „interstiţiul desfătării are loc în volumul limbajelor,în enunţare,şi nu în succesiunea enunţurilor'.


Înapoi