Mihail Davidoglu a introdus în repertoriul dramatic românesc postbelic mediul industrial-muncitoresc,unde a surprins nu numai asprimea întâmplãrilor,ci şi latura pur omeneascã. Se numãrã printre primii dramaturgi români contemporani care au adus pe scenã chipuri de muncitori: pescari,mineri,oţelari.

Nãscut în oraşul Hârlãu din judeţul Iaşi,la 11 noiembrie 1910,îşi petrece copilãria şi adolescenţa la Galaţi,unde urmeazã clasele primare şi liceale,pe care le absolvã în 1929. Studiile superioare le-a fãcut la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti,între anii 1929 - 1931. Debutul literar în dramaturgie are loc în 1936,cu scenariul radiofonic Marinarul Smirniot,citit iniţial de Panait Istrati,care i-l  recomandã lui Horia Furtunã,directorul de atunci al teatrului radiofonic. Piesa,difuzatã la 26 mai 1936,stârneşte interesul romancierului Liviu Rebreanu. La sugestia acestuia,Mihail Davidoglu scrie piesa radiofonicã Ion Vodã cel Cumplit,difuzatã la 14 martie 1937. Debutul scenic a avut loc la 23 mai 1947 la Teatrul Naţional din Bucureşti,cu drama în trei acte Omul din Ceatal. În urmãtoarea piesã,Minerii (1949),spectatorii de teatru au vãzut pentru prima datã aduse pe scenã episoade din experienţa muncitorilor din Valea Jiului,lumea furnalelor reşiţene şi în special a familie Petru Arjoca este subliniatã în drama Cetatea de foc (1950). De altfel,majoritatea pieselor sale,cu excepţia celor istorice,prospecteazã în special mediul industrial. De-a lungul anilor,Mihail Davidoglu a scris drame,comedii,schiţe dramatice şi scenarii radiofonice. În şirul dramelor,în afarã de cele citate mai sus,menţionãm: Inimã viteazã (1954),Oraşul în flãcãri (1955),Horia (1956),Noi,cei fãrã de moarte (1956),Nemaipomenita furtunã (1957),Pe drumul fãrã întoarcere al iubirii (1967),Ochii dragi ai bunicului (1970),Platforma magicã (1973),Din pragul veşniciei (1978). Genul comediei este reprezentat prin Nunta (1950) şi De trei ori ca la brigadã (1954). Unele dintre piesele sale au fost adunate în volumele: Teatru (1957),Piese într-un act (1962),Neamul Arjoca. Trilogie dramaticã (1972). Stins din viaţã,în urmã cu un sfert de veac,la 17 august 1987,în Bucureşti,Mihail Davidoglu rãmâne în istoria literaturii române un exponent al începuturilor dramaturgiei române postbelice.