Din scrierile cu caracter filosofic se distinge Philosophia mirabilis,dimensiune pierdută de către filosofia şi gândirea modernă. Din corelarea textelor greceşti şi luându-i în serios pe greci ─ după cum se exprimă autorul,adică intrând în mentalitatea antică grecească ─ reiese că filosofia este de fapt un sfârşit de drum,la capătul căreia sunt Pythagoras ─ care ne spune,modest,că el nu este un înţelept,ci doar un iubitor de înţelepciune ─ şi Sokrates,care afirmă că «cei din vechime ştiau mai mult căci erau mai aproape de zei». De unde reiese că realizarea sophos-ului,adică a stării de zeu,era ţelul celor din vechime. Argumentarea se bazează bogat pe textele presocraticilor,pe Platonos şi Aristoteles ─ primul mare făuritor de filosofie teoretică. Paralel,ne este prezentată construcţia ştiinţei în concepţia Stagyritului,care este ştiinţa universalului,bazată pe principii care aparţin Fiinţei,principii ce fac ca actul npetic să fie identic cu cel ontologic,fapt care face ca ştiinţa să fie reală.

 Ideile din Philosophia mirabilis se extind prin dezvoltarea făcută în Aletheia,unde adevărul devine o nouă dimensiune a gândirii umane,el este chiar dimensiune ontologică. La nivelul acesta,fiinţa gânditoare,cunoaşterea şi adevărul se identifică ─ ceea ce există în mod absolut este cunoscut ─ şi prin acest act de cunoaştere el este şi adevărat.