x

Un set de nuvele fantastice scrise într-un stil situat undeva între Eliade şi E.A. Poe,nuvele care mi-au căzut în mână seara trecută şi pe care,aşa cum recomandă autorul,le-am „cetit noaptea”.

Presărată cu accente simboliste,proza lui Minulescu mi s-a părut de-a dreptul captivantă şi m-a surprins mai ales prin atmosfera bizară,exotică,uneori chiar puţin grotească. Descrierile sunt de-a dreptul fascinante şi trebuie să recunosc că nici subiectele abordate nu sunt mai prejos.

În mod deosebit mi-a plăcut nuvela „De vorbă cu necuratul” în care mi s-a părut că stilul lui Minulescu se apropie cel mai mult de cel al lui Eliade. Întâmplările stranii şi imaginea total neaşteptată a diavolului au avut efectul scontat,acela de a mă face să simt fiori reci pe şira spinării.

Impresia pe care mi-au lăsat-o aceste nuvele este că proza lui Ion Minulescu nu e deloc mai prejos decât poezia sa. Mă întreb însă de ce proza a rămas în umbră.