"

CAPITOLUL I

Clopotul chinoviei bătuse abia cu cinci minute în urmă. cînd biserica mănăstirii capucinilor se şi umpluse de mulţimea venită să asculte predica. Să nu înclinaţi a crede că evlavia sau setea de cunoaştere minaseră atîta popor să se adune laolaltă. Doar foarte puţini erau aceia care sufereau această înrîurire ; iar într-un oraş unde credinţa oarbă domneşte cu o asemenea putere despotică precum la Madrid,zadarnic ai încerca să găseşti adevărata smerenie. Ascultătorii adunaţi acum în lăcaşul de închinăciune al capucinilor îşi aveau fiecare un temei sau altul eare-i adusese aici,dar tuturor pricina mărturisită pe faţă le era străină. Femeile veneau ca să se arate — bărbaţii,ca să le vadă ; unii,din curiozitate,erau ispitiţi să cunoască un orator căruia i se dusese vestea ; alţii se aflau aci,deoarece nu aveau cum să-şi petreacă mai bine timpul pînă la începerea piesei de teatru sau fiindcă erau convinşi că le va fi peste putinţă să-şi găsească un loc în biserică ; iar jumătatea Madridului venise,pentru că se aştepta să întîlnească aici cealaltă jumătate. Singurii într-adevăr dornici să-l asculte pe predicator erau cîţiva bigoţi depăşiţi de vreme şi vreo şase oratori potrivnici,hotărîţi să caute nod în papură şi să ia la tărbăceală omilia ; cît despre restul ascultătorilor,predica ar fi putut să fie lăsată la o parte cu totul,fără ca ei sa se simtă de bună seamă dezamăgiţi şi se prea poate că nici nu i-ar fi observat lipsa.

..."