Citate carte:

"31 ianuarie 86. Justificările plantatorului de fluturi
...Şi nu e jurnalul intim nostalgia secretă a oricărui scriitor ?
„Genul' e,literar vorbind,de o copleşitoare fragilitate,e tipul de construcţie despre care (cum vorbea,despre „Enigma Otiliei',Radu Petrescu),se poate spune că pare rezistent dar „se dărîmă în urmă'.
Jurnalul nu poate fi decît friabil.
Străveziu.
„Subiectiv'.
„Inconsistent'.
Un bun jurnal e solubil la lectură. Capacitatea lui de a-şi contrage carcasele cu alcătuiri galactice la prima vedere (citeşte : ambiţiile ideatice) spre a le deturna mai apoi în „simple' notaţii despre evenimente banale,poate înduioşa. Rămîi în mînă doar cu cîteva stinse scîntei,cu cîteva dîre de cenuşă. El se trage în sine,absorbit de propriile-i proiecţii şi devine (oare ?) un bun personal,ca de pildă călimara de bronz,pălăria preferată şi alte clasice exponate de muzeu.
Jurnalul înghite ori,mai corect,suprimă pagini beletristice virtuale. Fără (oare ?) a le putea înlocui.
E,deci,un semn de jertfire. Fără „viitor',punctul rîvnit — cel mai înalt — fiind în trecut.
Jurnalul e un regres fericit. Posibilitatea unică de a colora un „film' şi el fericit chiar cu nefericirile lui : film in care scenariul se scrie după ce pelicula se derulează de ani şi ani ;pe ecrane. In vid.
Sigur că „se dărîmă în urmă'.
De aceea în basm,nu-i aşa ?,nu se cade să-l scrii întorcand capul. Cu inflexibil gît de lup,nu-ţi rămîne decat caligraful unor clipe moarte. Moarte chiar..."