Bietul loanide surprinde,prin structura lui modernă,armonioasă,sinteza - unică în dezvoltarea romanului românesc - a trei elemente romaneşti: metoda lui Balzac,tehnica narativă proustiană şi dialogia modernă. Toate se împletesc într-o proporţie absolută şi peste toate se aşterne personalitatea unificatoare călinesciană atât de adânc,încât Bietul loanide aduce în lumea operei de artă perfecţiunea sferei.
Romanul este opera unui moralist,care construieşte caractere în maniera lui La Bruyere,dar cu tehnică modernă. Lumea imaginată e pusă în toate situaţiile posibile,privită prin ipostaze comice sau tragice,scăldată în umbre şi lumini cu scopul,nedeclarat,de a-i studia umanitatea. Cu Bietul loanide pătrunde,pentru prima dată în literatura noastră,intelectualitatea română în ansamblu,ca grupare,categorie socială.
Ion Bălu