x

Citate carte:
"

PENSIUNEA CHARLOTTE

Desele schimbari de decor ale copilariei mele le-am consemnat fara rezerve. N-am regretat niciodata ca de copil am fost supus unor impresii atît de puternice si contradictorii. Fiecare loc nou,oricît mi s-ar fi parut de strain la început,ma cucerea prin specificul lui si prin imensele sale ramificatii.

Un singur pas l-am resimtit cu amaraciune,n-am uitat niciodata ca am parasit Zurich-ul. Aveam 16 ani si ma simteam atît de legat de oameni si de.locuri,de scoala,de tara,de literatura,ba chiar si de limba pe care mi-o însusisem în ciuda opozitiei tenace a mamei,încît n-as fi dorit sa le parasesc niciodata. Dupa doar cinci ani de sedere la Zurrich,chiar si la aceasta vîrsta frageda,simteam ca ar trebui sa nu mai plec niciunde si sa-mi petrec întreaga viata aici,într-o prosperitate spirituala mereu sporita.

Ruptura a fost violenta si toate argumentele mele,izvorîte din dorinta de a ramîne,fusesera privite cu .ironie. Dupa discutia nimicitoare în care mi s-a hotarît soarta,ma vedeam ridicol si descurajat ca un las,care,de dragul cartilor,nu priveste viata în fata,ca un arogant îndopat cu stiinta falsa ce nu foloseste la nimic,ca un marginit si multumit de sine,ca un parazit,ca un pensionar,ca un mosneag,înainte de a ma fi afirmat în vreo directie.

In noul mediu,a carei alegere se facuse în împrejurari ramase pentru mine obscure,reactionam în doua feluri împotriva brutalitatii schimbarii: o data prin nostalgia,care trecea drept o boala proprie oamenilor în a caror.tara traisem si pe care o percepeam si eu profund,si de aceea simteam ca le apartin; al doilea fel era o atitudine critica fata de noul meu mediu. Trecusera vremurile cînd tot ce era necunoscut ma invada în voie. Cautam sa ma apar împotriva acestui fapt,deoarece el îmi fusese impus. Pur si simplu nu eram în stare sa ma apar,pentru asta eram de felul meu prea sensibil. Astfel începu o perioada de meditatie critica si de tensiune. Tot ce era
..."