x

CAPITOLUL I

Camionul viră la o curbă,apoi se opri acolo unde muntele părea că îngenunche în vale. Şoferul,apoi femeia însoţită de un copil — să fi avut vreo şapte,opt ani — au coborît primii. în spate,încă discutînd ceva,rămăseseră sase bărbaţi. Şedeau în jurul unui bust din bronz care,prin neclintirea lui,lăsa impresia că le urmăreşte spusei.

Şoferul coborî oblonul maşinii. Ceilalţi ridicară bustul şi îl depuseră la marginea şoselei asfaltate. Un soare invăpăiat îşi revărsa .mănunchiul de raze,poleind bronul cu o culoare violetă,aidoma culmilor stîncoase ale munţilor dimprejur. Unul dintre bărbaţi se aplecă asupra acelui chip încremenit şi,cu batista,şterse o urmă de pulbere aşternută pe cicatricea minusculă de pe obrazul drept. Nu se ştie de ce,dar gestul acesta impuse tăcere celorlalti. Abia cînd omul termină şi-şi puse batista în buzunar,cineva spuse :

— îl ducem pe braţe,acolo sus.

Privi bustul,apoi dealul semănat cu bolovani,printre care se înălţau stejari şi ienuperi. Cel care mîngîiase cicatricea scruta acum înălţimea cu palma streaşină la ochi.

..."