Faunul de marmură este unul dintre cele mai bune romane ale lui Nathaniel Hawthorne. Carte combină o povestire asemănătoare celei a lui Adam şi Eva,cu un decor romantic şi plin de mister. În locul unui singur protagonist şi antagonist,Hawthorne creează patru personaje,toate reprezentând nişte artişti şi toate bucurându-se de aceeaşi atenţie. Miriam,pictoriţa,pare a reprezenta răul ascuns,deşi îşi doreşte să fie pură,la fel ca prietena ei,Hilda. Donatello,copilul exuberant,faunul şi contele de Monte Beni,este în curând doborât primind o povară pe care să o poarte toată viaţa. Kenyon,sculptorul,pare singurul personaj care nu este tras în jos de nici o trăsătură de caracter. Este blînd şi bun,fără însă a fi pur. Kenyon râvneşte la mâna Hildei,deşi se teme că ea nu-l va iubi niciodată. În cele din urmă ajungem şi la pura,dulcea şi inocenta Hilda. Ea provine dintr-o familie de puritani din New England,şi este extrem de credincioasă. Povestea se învârte în jurul acestor personaje şi a crimei lui Miriam şi Donatello. Hilda se trezenşte martoră a acestui act,şi atunci caută alinare şi sfat în confesionalul catolic. Romanul reprezintă o privire provocatoare asupra artiştilor americani din străinătate şi este prezentarea modului în care gândirea europeană influenţează moralitatea americană,care anticipează operele lui Hanry James,F. Scott Fitzgerald şi Ernest Hemingway.