"INTRODUCERE

Un gest elementar de politeţe faţă de cititor este de a-i prezenta din capul locului raţiunile pentru care te crezi îndreptăţit să-i reţii cîtăva vreme atenţia,aşa că vom începe prin a-i spune că discursul nostru se vrea un studiu istoric la adăpost de reproşurile făcute acum mai bine de treizeci de ani istoriei literare de către Wellek şi Warren. Ne amintim că autorii Teoriei literaturii afirmau 1 că cea mai mare parte a istoriilor literare existente sînt fie istorii ale civilizaţiei,fie colecţii de eseuri critice,iar afirmaţia lor continuă să fie valabilă şi astăzi,chiar dacă în zilele noastre se vorbeşte mai curînd de o istorie a instituţiilor literare,pe de o parte,şi de una a formelor literare,pe de altă parte. Aceste două tipuri de discurs au de înfruntat dificultăţi serioase: primul,dacă reuşeşte să dea o descriere riguroasă a contextului operelor considerate literare,suferă un eşec în clipa în care îşi propune să demonstreze că doar aceste opere puteau să apară în contextul respectiv; cel de al doilea,în încercarea-i (hegeliană,într-o oarecare măsură ) de descriere a dezvoltării conceptului de literatură,face,fie că vrea,fie că nu,o separaţie netă între formă şi sens,pe de o parte,şi eşuează in tentativa de articulare a practicii literare cu celelalte tipuri de praxis din comunitatea producătoare şi consumatoare de literatură,pe de altă parte. Cu riscul de a simplifica excesiv,vom spune că primul tip de istorie literară se ocupă de context,dar nu e în stare să selecţioneze din el acele fapte ce sînt realmente pertinente din punctul de vedere al textelor literare,în vreme ce al doilea se ocupă îndeosebi de text,dar nu e în stare să discearnă în el ce anume aparţine contextului. In ambele cazuri,textul şi contextul său sînt privite ca două entităţi autonome: textele se găsesc în context ..."