x

tragedie

Prefata de Tudor Vianu

Traducere de Lucian Blaga

Poemul dramatic Faust de Goethe este una din operele cele,mai reprezentative ale epocii care a pregătit prăbuşirea feuda¬lităţii şi absolutismului,a trăit marea revoluţie din Franţa şi a văzut,limpezindu-se din încercările acelui timp,zorile unei lumi în care se lămureşte un alt sens al existenţei omeneşti,adică a epocii întinse peste ultimele decenii ale veacului al XVIII-lea şi peste cele dinţii ale secolului următor,întocmai ca Orestia lui Eschil,ca Divina Comedie & lui Dante sau ca dra¬mele lui Shakespeare,opere deopotrivă ale unei mari răscruci,când crugul lumii se întoarce şi înţelesuri noi se încheagă,Faust al lui Goethe concentrează în sine experienţele cruciale şi concluziile unei perioade din istoria lumii. Această semni¬ficaţie a poemului său,Goethe a obţinut-o aducând în scenă oameni vii şi întâmplări mişcătoare sau zguduitoare,apoi o întreagă lume de alegorii şi simboluri,capabile să încline fruntea cea mai gânditoare. Multele reflecţii trezite de poemul numit de Goethe „o tragedie" se desprind dintr-o expunere dramatică în care meditaţia se amestecă cu dialogul realist,lirismul cu umorul,frumosul clasic cu fantasticul şi cu gro¬tescul medieval. Puţine sunt operele literaturii care să fi in¬trodus în ţesătura lor un tezaur mai mare de motive,de tonuri,o figuraţie mai numeroasă,ritmuri atât de variate,o limbă la fel de bogată,atâtea imagini şi atâtea idei,mai multă artă şi mai multă ştiinţă. Poemul lui Goethe înlănţuie şi târăşte pe cititorii lui,alcătuieşte pentru fiecare din aceştia o expe¬rienţă esenţială a vieţii,îl robeşte cât timp îl parcurge şi produce neîncetata dorinţă de a-1 relua şi de a-1 gândi din nou. Marea complexitate a acestui poem şi rolul pe care-l poate juca în viaţa intelectuală a oricui cer o călăuză. Paginile de faţă,dorind să se facă utile cititorilor,îşi propun să grupeze din nou rezultatele mai de seamă ale cercetării mai vechi,dar să şi adauge lămurirea acelor semnificaţii devenite mai clare omului de azi.
Faust este drama unui învăţat din epoca reformei lui Luther,căruia ştiinţa vremii nemaifiindu-i îndestulătoare,încearcă practicile zadarnice ale magiei şi încheie,în cele din urmă,un pact cu spiritul răului,cu Mefistofel,legându-se cu preţul sufletului său pentru a obţine fericirea ca voluptate,ştiinţă şi putere. Faust este deci un rebel împotriva ordinii morale existente. Tema este străveche şi trebuie urmărită,pentru a o înţelege în întruparea dată de Goethe,de-a lungul întregului trecut al omenirii.