x

Extras din document:

Puţine lucruri sunt mai demne de interes decât dezvoltarea comportamentului uman.Fiinţa umană devine la matutritate o persoană uimitor de adaptabilă,care îşi exercită funcţiile în cadrul unei societăţi complexe.Cum se dezvoltă ea până la acest nivel,începînd din stadiul iniţial de nou-născut foarte dependent şi relativ neputincios,iată o întrebare de mare importanţă şi interes intelectual.Bineînţeles,o parte din răspunsul la această întrebare îl aflăm prin înţelegerea proceselor de creştere şi dezvoltare,ca proprietăţi comune tuturor fiinţelor vii.Cealaltă parte,legată de o serie de circumstanţe din viaţa individului,rezidă în activitatea de învăţare.În general se admite că deprinderile,aprecierile şi raţionamentele umane,în toată marea lor diversitate,ca şi speranţele,aspiraţiile,atitudinile şi valorile omului,depind în cea mai mare măsură,sub aspectul dezvoltării lor,de evenimentele cunoscute sub denumirea de învăţare.Individul,sub toate aspectele dezvoltării lui,trebuie să depindă de aceşti 2 factori-creşterea şi învăţarea,precum şi interacţiunea lor.
A pune sub semnul egalităţii învăţarea şi creşterea,ca evenimente naturale,înseamnă a ignora cea mai importantă diferenţă dintre ele.Factorii care influenţează creşterea sunt în mare măsură determinaţi genetic,în timp ce factoriicare influenţează învăţarea sunt determinaţi în principal de anumite evenimente din mediul de viaţă al individului.Odată fixată în momentul concepţiei,zestre genetică a individului,creşterea acestuia,nu prea poate fi modificată.Membrii societăţii umane,direct responsabili de sprijinirea individului în cursul dezvoltării lui,exercită un covârşitor control asupra evenimentelor care afectează învăţarea.Experieţa este cel mai bun profesor.Această enormă dependenţă a învăţării de particularităţile mediului implică o mare responsabilitate pentru toţi membrii societăţii.