O carte care nu poate fi citită printre rânduri

Un titlu bine ales pentru a-ţi atrage atenţia însă,în opinia mea,conţinutul nu reuşeste să-ţi menţină,în mod constant,interesul viu pe parcursul lecturii. Am fost entuziasmată la început când autoarea spunea că această carte se află între roman şi document şi am crezut că e o carte nemaipomenită dar n-a fost aşa.
Mi-au placut totuşi unele capitole,mai ales acela în care se vorbeşte despre cum era privită sănătatea în secolul al XIX-lea dar şi cele  despre viaţa şi suferinţele femeilor de atunci faţă de mult proclamata „egalitate” de astăzi dintre cele două sexe.
Dacă eşti foarte interesat de viaţa scriitorilor şi a oamenilor politici din acea vreme,această carte îţi va răspunde la orice nelămurire. Nu poate fi citită printre rânduri ci cu atenţie pentru că altfel ai putea să încurci totul şi,povestind altora,să le dai informaţii greşite.
Aş sfătui pe oricine să citească această carte înainte de examenul de bacalaureat pentru că va face o impresie bună profesorilor corectori venind cu date importante din acea perioadă şi,cu siguranţă,vor  obţine o notă mare.
Nu contest calitatea şi autenticitatea faptelor şi exactitatea datelor dar nu cred că acest eseu te-ar putea duce cu gândul la un roman. M-a plictisit în unele momente şi credeam că nu o să mai termin de  citit cartea.
De exemplu,nu mi se par de o mare importanţă,pentru cititorul obişnuit,bolile din cauza cărora au murit C.A.Rosetti sau Vasile Alecsandri ori de ce nu a putut ajunge Duiliu Zamfirescu la a doua nuntă a lui Titu Maiorescu.
Amestecul de aspecte din viaţa intimă cu cele profesionale nu dau omogenitate cărţii şi coboară marile personalităţi ale culturii noastre în lumea oamenilor obişnuiţi care au tot felul de probleme,financiare,medicale,încurcături amoroase ş.a.
Ce se întâmplă cu imaginea lor de modele pentru generaţiile care vor veni?

             Onică Paula,cls. a XI-a B,2013