O carte se scrie pentru placerea ta sau a altcuiva. Nu am de unde sa stiu daca lucrurile pe care le-am spus vor face placere si altcuiva,stiu insa ca noi am facut treaba asta din placere,chiar daca nu duce la nimic. Dar sa zicem ca a fost macar o zi cu soare,in care am fost fermecatori si am avut inspiratia unor replici ingenioase,de care nu ne rusinam. E o splendoare si o minune. Numai pentru asta,si a meritat. Noi n-am facut altceva decat sa stam la taclale. A fost o mare bucurie sa ne vedem,sa stam de vorba,sa petrecem clipe impreuna. In definitiv,marea dorinta a omului este aceea de a pastra clipa. Eu cred ca putem eterniza clipele fecunde si inspiratoare: un ton al vocii,o privire,un gest,un zambet sau o lacrima care,prin gratia si armonia lor,creeaza o frumusete nepieritoare. Restul e zadarnic. Carticica aceasta nu se vrea altceva decat o colectie de clipe trecatoare si vesnice.