Ma gandeam ca asta-i tot,ca nu mai am ce scrie la Vitel: scriitorul are acum o casa,nu mai este nevoit sa alerge de colo-colo,manuscrisele raman la vedere in diferite camere,iar el nu mai da fuga sa le ascunda la orice ciocanit in usa,poate sa compare inceputul cu sfarsitul pe aceeasi masa de scris,iar,cand a terminat,nu mai trebuie sa ingroape opera terminata. Atunci,judecand dupa criteriul sovietic,eseurile asupra vietii literare se incheiasera ? Ar fi fost deplasat sa le continui ? Intentionam sa plasez o concluzie astfel formulata la sfarsitul Invizibililor. Caci nu stii ce iti rezerva viitorul. Conform criteriului occidental,eseurile au capatat,intr-un mod neasteptat,o noua directie.
Piatra de moara a KGB-ului nu inceta sa ma zdrobeasca - dar ma obisnuisem; acum i s-a alaturat (si nu pentru prima oara) piatra de moara a Occidentului si amandoua ma macina! Cum sa traiesc aici ? In toate problemele de afaceri,de finante si de organizare ajung in impas,inregistrez pierderi,apar complicatii de nerezolvat,astfel ca,in unele momente,ma cuprinde disperarea: parca mi-am pierdut ratiunea,m-am dezobisnuit sa actionez,fac numai greseli. Cat de lucid eram in Est si cat de orb sunt aici. Cum sa ma descurc in acest paienjenis de reguli si legi?