Dupa propria-i marturisire,ªtefan Octavian losif s-a vrut continuator al lui Cosbuc; ceea ce,in poeme precum Furtuna si Cocoarele,a si fost Critica literara 1-a plasat,prin consens,ca veriga notabila intre Cosbuc si Goga,fara ca vreun interpret sa se hazardeze a-i ridica la nivelul celor doi. Ingrata postura de poet de tranzitie a facut sa i se uite meritele,versurile sale fiind eclipsate de talentul antecesorului si de al urmasului intru literatura. Sa nu uitam insa ca Goga va relua primele versuri din poemul lui losif Adio ("Da,mult mai bine ar fi fost/ Sa fi ramas in sat la noi..."),asa cum printul Cantemir reluase stihurile lui Miron Costin.
Tonul lui Goga este anticipat in Romanta publicata in 1899 ("Era un cantec ce-l stiam/ De-acasa,dintr-o seara.../ Cum l-ascultam pierdut la geam,/ Mi se parea ca ma vedeam/ La noi,acasa,iara...") si in poemul Veselie ce premerge Cantecele bardului din Rasinari: "La oranda-i o betie/ Strasnica in asta-seara!/ Nimeni nu mai vrea sa stie/ Ce vifornita e-afara...// Glasuri vesele rasuna,/ Zic vioare,urla vantul.../ Joaca toti cu voie buna,/ Dardaie sub ei pamantul!" St.O. losif accentueaza patriarhalitatea satului ardelean (volumu-i de debut se intitula Patriarhale) zugravit in nota doctrinei panteiste a semanatoristilor.
Desi a cultivat mai insistent decat Cosbuc si Goga confesiunea,nu s-a dovedit un poet liric de vocatie; se mai pot retine din opera sa exclusiv poeme epice,domeniu in cate a excelat si ca traducator (la numai 17 ani dadea o foarte frumoasa talmacire din Graiul ielelor de Goethe).
A cultivat cu talent baladescul,dand una din cele mai bune balade din literatura noastra culta: Clopotele din Nurnberg... Eufonia metronomica a versurilor este,aici,de o mare expresivitate,contribuind din plin la crearea atmosferei lirice. Poetul s-a dovedit insa la fel de inspirat si in curajoasa violentare a structurii versului traditional...
Mircea SCARLAT,Istoria poeziei romanesti,vol. II,Editura Minerva,Bucuresti,1984,p. 170,171,172.
Venind direct de la Cosbuc,St. O. losif trimite tot atat de direct la Octavian Goga,de care va fi depasit prin vigoarea profetismului melancolic al acestuia. I. NEGOIÞESCU,Istoria literaturii romane,vol. I,Editura Minerva,Bucuresti,1991,p. 141.
St O. Iosif (1875-1913) si-a inceput acitivtatea cu traduceri din Petofi... A mai tradus. Cidul de Corneille si Wilhelm Tell de Schiller,Lenore de Biirger,Loreley si Grenadirii de Heine,Blestemul bardului de Uhland,Ucenicul vrajitor de Goethe sunt traduceri perfecte,inegalabile. Poeziile originale (Versuri,1897; Patriarhale,1901; Poezii,1902; A fost odata,poem,1903; Din zile mari,poem istoric,Credinte,1905; Poezii,1908; Cantece,1912) au meritul de a fi intr-adevar originale,adica de a nu imita nici pe Eminescu,nici pe Cosbuc,asimiland cate ceva din amandoi,poate si din Alecsandri,intr-o compozitie proprie. Bucuria de a trai,melancolia usoara,reveria,nostalgia copilariei,amintirea peisajului natal sunt temele sale de predilectie. Era indragostit de muza populara,de legende si basme,de figurile vitejilor,voievozi sau haiduci (Novacestii,Pintea,Gruia,Corbea),despre care a scris balade lirice,neavand inzestrare epica,dar posedand farmecul evocarii. Remarcabile sunt cele sapte pasteluri publicate in "Convorbiri literare" si cele douasprezece Icoane din Carpati,printre care si Doina...

Ideal
Imi place sa ma satur bine,
Pe urma - descheindu-mi vesta -
Sa ma asez,langa fereastra,
Intr-un fotei,sa-mi fac siesta;
Sa-mi sun in buzunare banii,
Sa beau ciubuc,sa sorb cafea,
Privind de sus la toti golanii
Ce trec pe sub fereastra mea...