"Cuvine-se pururi aducere aminte despre marele Basarab Mircea voda,a carui osardie,din a sa indelungata domnie,n-a fost sa nu-i aduca roada.

Se numara trei grijile cele mari.

Dintru inceput,se indrepta catre a-si avea cugete luminate,inteleptite de invatatura. Si astfel trebuiau a fi de la boier la gramatic,de la logofat la diac.

Primejdia asamanlaie,ajungand a atinge fruntariile din miaza-ziua mosiei,silea carturarul la a fi deopotriva ostean. Bataliile ce a avut sa le intampine cu vitejii Oastei celei Mari marturisesc vegherea din acest colt de lume a primejdiei paganitatii,crestata si otancita de un popor caruia i-a fost data neodihna jertfei.

Nu doar cu taisul spadei,ci si cu al mintii s-a nevoit intru a-si avea ohavnica obladuirea.

Diplomaticestile trebi i-au cerut iscusinta implantata in inima Imparatiei ravnita de fiii pieritului Baiazid. Ajutorinta data,cand unuia,cand altuia,i-a lasat tihna rostuirilor Launtrului stramosesc,pana s-a coborat in cripta ctitoriei sale.

Sfetnic de taina e "cap si incepatura" Cartilor despre nazuintele si biruintele voievodului Tarii Romanesti Mircea cel Batran."