Format in cel mai pur spirit irlandez,Sebastian Barry,originar din Dublin,este un dintre scriitorii care n-au ocolit nici un gen literar. Premiat in nenumarate rinduri pentru piesele sale,Barry n-a fost ocolit de aprecierile criticilor nici in calitatea de romancier si poet. Fiu al actritei Joan O’Hara,Sebastian Barry a fost educat la Trinity College,in Dublin,oras care l-a racordat puternic la cauza irlandeza si care i-a insuflat un simt acut de apartenenta la o mostenire culturala plina de tensiuni. Teme legate de istoria traumatica a Irlandei si de natura dramatica a insasi conditiei de irlandez transpar in fiecare dintre scrierile lui. „Boss Grady's Boys” (1990),„The Steward of Christendom” (1995),„Our Lady of Sligo” (1998),„Hinterland” si „Whistling Psyche” (2004) sint printre cele mai complexe piese ale lui Barry,care dramatizeaza probleme acute privind memoria identitara a Irlandei. Acelesi interese au orientat si tematica romanelor sale,exceptie facind „Elsewhere: the Adventures of Belemus” (1985),un roman pentru copii. Inainte sa fi fost inclus pe lista scurta la Man Booker Prize cu romanul “Calea cea lunga” (2005),Barry fusese aclamat pentru “The Whereabouts of Eneas McNulty” (1998),roman tradus in sapte limbi,urmat in scurt timp de „Annie Dunne” (2002),o poveste plasata in anii ’50 in Wicklow,tinutul in care traieste azi scriitorul.

“Calea cea lunga” se concentreaza pe conflictul trait de soldatii irlandezi trimisi sa lupte alaturi de trupele britanice in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial. Willie Dunne,figura centrala a romanului,e exponentul unei intregi generatii de irlandezi despre care autorul insusi spunea ca “au fost prinsi pe partea gresita a istoriei”. Discriminati pe front de fratii de arme britanici,soldatii irlandezi,odata intorsi acasa,vor fi tratati ca tradatori de conationali. Un alt episode din conflictul mocnit dintre Irlanda si Mama Anglie intr-un roman in care brutalitatea intrigii face pandant cu gratia stililului.(Alina Purcaru)