nr.380

O poveste uimitoare

    Henryk Sienkiewicz (n. 5 mai 1846,Polonia - d. 15 noiembrie 1916,Elveţia) a fost un romancier şi nuvelist,unul dintre cei mai mari prozatori polonezi,laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1905. Popularitatea de care se bucurǎ se datoreazǎ  în special romanului sǎu Quo vadis.
    Pot spune cǎ în momentul în care doamna profesoarǎ mi-a fǎcut aceastǎ recomandare am avut curiozitatea de a mǎ informa în legaturǎ cu titlul romanului. Astfel am aflat cǎ acesta este inspirat dintr-o legendǎ medievalǎ în care se relateazǎ cǎ,pe vremea persecuţiilor lui Nero împotriva creştinilor,apostolul Petru fuge din cetate ca sǎ scape. Pe drum se întâlneşte cu Iisus şi Îl întreabǎ: “Quo vadis,Domine”? (Unde mergi,Doamne?).
    Aflând aceste lucruri,lectura acestei cǎrţi a devenit o provocare. La început,recunosc cǎ am fost descurajată de grosimea cǎrţii,având ideea că va fi o carte lungă şi plictisitoare care nu se va mai termina niciodatǎ.
    Aceastǎ idee preconceputǎ a fost demontatǎ în momentul în care am început sǎ citesc. Pot spune cǎ proverbul “Nu judeca o carte dupǎ copertǎ” se potriveşte de minune în aceastǎ situaţie.
  Povestea tragicǎ a persecuţiilor suferite de creştini m-a impresionat şi m-a îndurerat deopotrivǎ. În paralel cu ilustrarea acestor tragedii este prezentatǎ povestea de dragoste dintre Ligia şi Vinicius. Ligia este o tânǎrǎ creştinǎ pe când Marcus Vicinius este un ofiţer roman pǎgân care nu agreeazǎ noua religie,creştinismul,pânǎ în momentul în care o cunoaşte pe aceasta şi se îndrǎgosteşte de ea,captură de război,fiica defunctului rege al Ligiei,care locuia în casa generalului roman Placidus,unde era crescută şi iubită ca o fiică. Povestea de dragoste m-a captivat şi m-a fǎcut sǎ realizez cǎ iubirea învinge orice obstacol,chiar şi moartea. Dorinţa celor doi de a fi împreunǎ trece dincolo de  nebunia  lui Nero şi de  ura acestuia faţǎ de creştini,reuşind să le înfrângă. Sacrificiul lui Vicinius şi curajul de a merge la apostolul Petru pentru a se creştina reprezintǎ dovezi ale iubirii sale pure faţǎ de Ligia.
    Deşi în unele locuri cartea mi s-a pǎrut plictisitoare,intrând în detalii istorice,per total am fost impresionatǎ de acest roman şi mi-a plăcut,în special,finalul  care dovedeşte încǎ o datǎ cǎ Binele,dragostea şi creştinismul,învinge Rǎul,simbolizat de tiranul Nero şi de pǎgânism.  
    La sfârşitul acestei cǎrţi mi-am formulat o concluzie: dacǎ puterea militarǎ,dar şi cea politicǎ din Roma antică se afirmǎ prin violenţǎ,pǎgânism şi desfrâu,credinţa se clǎdeşte pe bunǎtate,curaj şi,mai presus de toate,  pe dragoste.
                                 Cioloca Lavinia,a XI-a A,2013