nr.379

Estetismul lui Oscar Wilde a fost definit candva de Andre Gide ca "o permanenta disimulare,o incercare de a se apara". Iar Bernard Shaw a fost printre cei dintai care au observat ca acest coleg al sau de generatie "a devenit,din nostalgie,un apostol al Frumosului,pentru ca nu a avut prilejul sa-l intalneasca nici in casa parintilor,nici la scoala,nici in lumea in care a fost osandit sa traiasca".Fuga de lume s-a dovedit a fi intru totul iluzorie. Societatea i-a amintit cu cruzime ca nu se poate desparti de ea,ca evadarea lui in lumea esteticului,"mai presus de bine si de rau",nu il poate salva de razbunarea ei. Drama lui Wilde e drama eroului sau,omul care s-a prabusit pentru ca a crezut ca Binele si Frumosul sunt valori cu totul opuse si ca unul nu poate fi atins decat daca se renunta la celalalt. Moartea lui Dorian era o dovada ca o asemenea interpretare era neadevarata. Dan Grigorescu