Dante. Ilustrează "de o manieră perfectă" tipul uman care "păstrează în egal echilibru - iar asta înseamnă: în permanentă tensiune - ceea ce cu un cuvânt metaforic am putea numi partea din om care ţine de Revelaţie şi partea din om care ţine de raţiune. [...] Dante era deopotrivă un poet vizionar remarcabil,era un savant,în termenii în care astăzi un om s-ar putea pe sine considera savant şi care,în Evul Mediu,avea toate cunoştinţele ştiinţifice,filozofice şi teologice la zi. [...] Viziunea cosmosului pe care a propus-o Dante nu este a contemporanilor săi medievali,în ciuda faptului că el cu aceşti contemporani împărtăşea această tensiune fertilă între raţiune şi Revelaţie,şi care,în mod surprinzător,seamănă extraordinar de bine cu viziunea despre cosmosul sferic pe care un neamţ,Bernhard Riemann,în disertaţia de abilitare pe care a susţinut-o la Tübingen în 1854,a propus-o" (cuvântul autorului la lansarea volumului "Ochii Beatricei - cum arăta cu adevărat lumea lui Dante?",20.11.2004).

Beatrice. Este "mediul prin care se răspândeşte l u m i n a d i n t r e a d e v ă r ş i m i n t e. Dante va parcurge întregul paradis tras în sus de Beatrice,el agăţându-se la propriu de ochii ei,care fixează mereu lucrurile cele mai divine. Prin ochii Beatricei,o g l i n d i ţ i în ei [...] va putea Dante să primească întreaga realitate vizuală a lumii nevăzute" (Ochii Beatricei,p. 60).