Pe măsură ce cortegiul înainta cu prapuri şi preoţi în frunte,cu nesfârşitul lanţ al delegaţilor,corporaţiilor şi şcolilor în coadă,toţi începură să vorbească mai tare şi mai liber; priveau cu pismă la perechile tinere oprite braţ sub braţ pe marginea trotuarelor; din afişele lipite pe ziduri voiau să afle ce film nou se anunţă la cinematografe pe diseară; comentau apropiata remaniere şi socoteau cam cât va marca aparatul taximetrelor la întoarcere. Bărbatul moartei şi copiii moartei păşeau după dric,împresuraţi de mulţime,într-o înfricoşătoare singurătate.